Îndemnuri de la cină – Slujirea reciprocă

Ioan 13

Înțelegeți voi ce v-am făcut Eu? (Ioan 13:12)

Trebuie să recunoaștem că adeseori multe lucruri nu le înțelegem. (Oricât de mult ne-am dori.) Vorbind de ucenici, multe din învățăturile și acțiunile Domnului, nu au fost înțelese de ei pe tot parcursul celor trei ani de ucenicie. Însă, în tot ceea ce spunea și făcea Domnul, avea sens și era nevoie de înțelegere. Fiind bun Învățător, (cel mai bun), dorea ca învățăceii Săi, să înțeleagă. Tocmai le spălase picioarele. Din start ei nu au înțeles sensul acestei acțiuni. Au primit-o mai întâi ca o josnicie, apoi ca o curățire de păcate. Dar chiar dacă și le explică ce a făcut, Domnul le spune, adresându-se lui Petru: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Suntem tentați să-i judecăm pe cei ce nu înțeleg din prima, dar putem sta liniștiți că, nu o va face Domnul.

Așa dar, ce trebuia să înțeleagă ucenicii prin ceea ce le-a făcut Isus?

Actul Domnului Isus, nu este altceva decât cea mai bună ilustrație de slujire reciprocă; când cel mai mare slujește celui mai mic; când cel mai sfânt slujește și celui mai păcătos!

Acum, în contextul de carantină, poate ne întrebăm, cum ne putem spăla picioarele unii altora? Cum ne putem sluji? Poate a sosit momentul când nu doar structura de închinare trebuie schimbată (temă pusă în discuție de mulți pastori și teologi), dar și abordarea slujirii are nevoie de o nouă perspectivă.

Oare ne putem sluji în izolare? Din nou, în contextul actual de carantină, în evidență par a ieși darurile de vorbire. Pastorii, învățătorii, evangheliștii, slujesc în fața calculatoarelor, a microfoanelor, a camerelor de luat vederi. Dar, cum slujesc ceilalți? Cum slujește fiecare membru al Bisericii locale?

„Deci dacă Eu, Domnul și învățătorul vostru, v-am spălat picioarele, și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora.” Observați, nu este o opțiune! Domnul ne obligă să ne slujim unii pe alții.

 Nu știm ce va aduce ca drept rezultat această carantină. Dar posibil că mulți dintre frații noștri își vor cheltui toate resursele. (Mulți poate au ajuns în faliment deja). Mulți vor ajunge în depresii și descurajare. (Și posibil deja să fie mulți). Să sperăm că pandemia va trece curând. Însă, ceea ce trebuie să rămână, este slujirea reciprocă.

Poate, deja e timpul, să ne sunăm, să ne scriem, și să ne întrebăm atât despre nevoile spirituale cât și de cele materiale. Dacă unii cred că Statul, este dator să ne ajute în vremuri de criză, atunci să înțelegem că obligația cade pe umerii bisericii când este vorba de mebrii ei.

Poate nu toți vom înțelege acum, dar să sperăm că vor înțelege după aceea. Acum, dacă știm aceste lucruri, ferice, nu doar dacă le înțelegem, ci și dacă le facem. (Ioan 13:17)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s