Beția spirituală; Fiți treji!

De aceea, incingeti-va coapsele mintii voastre, fiti treji si puneti-va toata nadejdea in harul care va va fi adus la aratarea lui Isus Hristos. 1Petru 1:13

Timp de aproximativ 18 ani am locuit într-o familie unde se consuma alcool pănă la excese. Am fost martor la felul cum mușcă băutura din mintea omului făcându-l să devină fie o fiară fără control fie o persoană fără orice formă de voință omenească. Ambele au fost caracteristice părinților mei. Ochii mei de copil au văzut lucruri care în zilele noastre sunt considerate crime, pe când la noi se numea educație. Am văzut și auzit atâta murdărie  încât o viață nu este suficient să șteargă ceea ce s-a înregistrat într-o minte de copil. Până astăzi, după 40 de ani îmi mai trec pe dinaintea ochilor scenele cumplite și pline de groază din cadrul familiei noastre care mă pot face uneori să tresar.  Adormeam în urlete sălbatice a tatălui și în țipetele inumane ale mamei. Dacă nu era suficientă violența exercitată asupra mamei, atunci venea rândul nostru ca și copii. La miezul nopții în frigul iernii puteam sta desculți și dezbrăcați până considera el să intrăm din nou în casă. În fiecare lună vânătăile de pe față, atât a mamei cât și a mea, erau înnoite.  Era sărbătoare când se întâmpla ca ambii părinți să nu consume alcool. Toate lucrurile veneau la normal. Fiara sălbatică, se prefăcea într-un om liniștit și intelegent, de care te puteai bucura. Responsabilitățile de mamă erau preluate și noi ca, copii, aveam parte de toate cele necesare, ne mai fiind necesar să ne purtăm singuri de grijă. Dacă nu era băutura, care să ia mințile părinților mei, cine știe cum arăta viața noastră?…

Dar, dacă totul ar fi rămas în acel trecut… Însă, până astăzi, trebuie să duci undeva în subconștient acel copil plin de frică, paralizat la orice privire de dezacord din partea cuiva, simțind disprețul celor din jur,  și păstrând o pată de rușine ce a purtat-o mereu din cauza unei familii în care a crescut. Și când stai să te gândești că întreaga  problemă, a constat în băutura ce a mușcat  cu lăcomie din viața părinților mei lipsindu-i de o minte sobră, de un echilibru moral spiritual, de cumpătare, de moderare, ducându-i la excese ieșite din comun. Părinți lipsiți de orice stăpânire de sine!

De ce aș îndrăzni să scriu și să public toate acestea? Fiindcă după ani, când căile vieții m-au condus spre o altă „familie”, m-am ciocnit de aceeași experiență. Însă de data aceasta beția și consecințele ei au fost din domeniul spiritual. Fiind copil în credință, nu eram în stare să înțeleg că mulți din părinții mei spirituali, erau într-o stare avansată de beție spirituală. Erau îmbătați de putere, de slavă, de câștig mârșav și multe altele.  În beția lor spirituală, sub pretextul că fiecare ar căuta binele Bisericii, prin certurile până la nesfârșit, au semănat multă durere, traume și răni spirituale, ba chiar moarte.

Dacă tatăl meu de sânge, în toată cruzimea lui, niciodată nu mi-a cerut să-i părăsesc casa, și nu s-a dezis de mine, ca și copil a lui, atunci cu regret spus, părinții mei spirituali, au făcut-o, și nu doar o singură dată. Traumele spirituale pricinuite de acești oameni, și rănile adânci lăsate în adâncul sufletului, m-au format să fiu ceea ce sunt astăzi.

Cu regret dar efectul stării de beție a cuprin astăzi pe mulți credincioși. Iar consecințele sunt în mare măsură asemănătoare celei din familia în care am crescut. Pe deoparte sunt cei a căror minte este afectată de o anumită „licoare”,  pierzându-și orice echilibru spiritual și moral, orice autocontrol, ajungând la excese care mai de care și pe de altă parte sunt oamenii nevinovați și naivi care au devenit pradă usoară pentru aceștia, printr-o ascultare și supunere oarbă , fiind cuprinși de frica nespunerii. Întreabă un copil terorizat dintr-o familie de alcoolici dacă vrea să plece din acea casă? Majoritatea vor spune că nu. De ce? Fiindcă a devenit o normă. Abia la vârsta adolescenții devenind rebel, drept consecință la tirania tatălui meu, fugeam de acasă. Dar copil fiind, mă mândream cu el și nimeni nu avea un tată mai bun ca al meu. Tot astfel, puțini credincioşi vor recunoaște și vor conștientiza că au devenit pradă unor dictatori s-au a unor persoane isterice dornici să se îmbete de atenție slavă și putere.

Plus la aceasta întrebați vre-un bețiv dacă are o problemă cu băutura și veți observa că puțini sunt cei ce recunosc această realitate. Tatăl meu, niciodată nu a recunoscut că este un bețiv și mereu a zis că poate renunța în orice moment la băutură. Dar nu a putut niciodată. În cazul unor lideri spirituali au aceeași poveste și nu vor recunoaște niciodată că sunt dependenți de puterea controlului și că umblă mereu beți după puterea de a conduce.

 Problemele se agravează și mai mult pentru o Biserică, atunci când se confruntă cu o anumită criză. În astfel de momente, un lider lipsit de o minte trează, poate conduce turma, drept în gura leului, care răcnește și caută pe cine să înghită. (5:8) Fiindcă scopul cu care conduc Biserica este pentru un câștig mârșav, cum ar fi laurii atenției de sine si alte lucruri ce-i produc beție, și fiindcă sau deprins să stăpânească și să li se răspundă cu supunere, oamenii aceștia nu pot să se oprească. De aceea pentru ei orice moment de criză poate fi un mijloc de a ieși în evidență. Așa se face că unii își trag comunitatea în diverse procese de  judecătă, în dezbateri publice televizate foarte rușinoase, și în multe certuri, dezbinări și partide. Însă toate acestea nu țin de interesele bisericii cât de interesele lor personale. Ca să fiu mai direct, unii pe baza pandemiei actuale, răspândite în întreaga lume care a afectat toate instituțiile sociale, inclusiv și Biserica, văd restricționările actuale, drept un atac la adresa bisericii, definind-o ca fiind o prigoană și se avântă într-o luptă „pe viață și pe moarte”, atrăgând după sine comunități întregi.

De ce părerea unuia, ar trebui să devină părerea unei biserici? Pentru că el este „părintele” îmbătat de o licoare anume ce-i scoate în evidență personalitatea la un alt nivel și ceilalți sunt „copiii” care trebuie să asculte de el fără cârtire și șovăire ? Da, aceasta se pare că a devenit normă pentru unii. Și dacă cineva este de o altă părere, este trecut în tabăra dușmanilor, a celor ce-i prigonește primind în cele din urmă multe etichete și dat pe mâna satanei.

Apostolul Petru îndeamnă credincioșii din diaspora, să fie treji. Fiți treji. (1:13) În Noul Testament, termenul nifontes, (tradus – a fi sobru sautreaz),  este folosit doar la figurat, însemnând libertatea de la orice formă de beție mintală și duhovnicească, sau pierdera oricărei norme de simțământ. (Comentariul Seminarului Dallas) Acelaș termen este folosit în aceeași epistolă de încă două ori, (4:7; 5:8). În toate cazurile, după cum este menționat mai sus, apostolul cere de la biserică să aibă o minte sobră, să fie treji, să dea dovadă de  un echilibru moral spiritual, de o viață lipsită de orice formă de beție mintală și duhovnicească.

Trăim vremuri când duhul beției spirituale a devenit o normă. „Rămâneți încremeniți și uimiți! Închideți ochii și fiți orbi. Ei sunt beți dar nu de vin; se clatină dar nu din pricina băuturilor tari.” (Isaia 29:10) Oare să fi ajuns să trăim și noi astfel de vremuri? Oare duhul lui Ioel să strige și astăzi unora:  Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură! (Ioel 1:5) O, de li s-ar lua mustul unora de la gură, de li s-ar lua licoarea ce le aduce atâta beție și pricinuiește atât de multă durere Bisericii!

 Dar să nu vedem bețivi doar în rândurile liderilor. Duhul beției are licori, pentru fiecare. Astăzi pot fi observați mulți ce sunt îmbătați de o încredere de sine exagerată atrăgând mult popor naiv de partea lor. Cei cu „dar de prorocie” într-un mod deosebit astăzi se îmbată de atenția care li se acordă și de numărul mare de adepți ce-i caută, ca să le mai spună o nouă prorocie revelată din beția lor.

Cei ce au „darul iscodirilor fără rost”, se bucură și ei la rândul lor de urechi curioase ce pot fi gâdilate de ceva nou, și anume de conspirațiile exagerate ce sunt prezentate într-un mod profesional și convingător.

Chiar și cei ce au „darul dărniciei”, se îmbată de popularitate prin toate postările lor de pe rețelelor de socializare, trâmbițându-și toate milosteniile. ( Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. ) Mat 6:2
  Ce să mai spunem de mulți alți „cârcotași cruciați” care duc diverse ”războaie spirituale”, comentând la diverse postări a oamenilor lui Dumnezeu, fiind nemulțumiți de nimeni și de nimic, îmbătându-se și ei de atenția pe care o primesc de la adepții lor.

Și dacă toate ar rămâne  ca o consecință pentru propria lor viață, însă efectul tulburător al beției lor, produce după cum spuneam mai sus, traume spirituale multor credincioși, care-i urmează în pornirile beției lor.

O Biserică trează, trăiește o viață sobră, echilibrată, o viață caracterizată de autocontrol! Oare să fim într-atât de orbi și să nu vedem adevărata realitate a lucrurilor? Oare chiar să nu știm cum arată o Biserică trează în vremuri de criză caracteristice vremurilor de pe urmă?

După apostolul Petru, Biserica în vremuri de pe urmă, nu cade în excesele beției spirituale ci este trează. Și în această stare sobră în care se găsește, ea este provocată  în primul rând la rugăciune și la veghere. (4:7; 5:8)

Nici o instituție din această lume în vremuri de criză  nu va apela la mijlocele la care apelează o Biserică. Cu regret însă, mulți din biserică apelează la mijloacele de manipulare, pentru a aduce multă confuzie, incertitudine, descurajare și chiar deprimare în rândurile credincioșilor.

Așadar, sfatul apostolului Petru, pentru Biserica de astăzi este de a petrece mai mult timp în rugăciune și veghere. Să lăsăm mijloacele lumii și să ne întoarcem la ceea ce este chemată Biserica să facă în aceste vremuri. Să lăsăm manipulările, isteriile, tirania, despotismul, duritatea, criticismul și toate lucrurile ce produc multe traume și durere unei biserici, și să ne îndreptăm în a trăi o adevărată viață demnă de Biserica lui Cristos. Să nu îngăduim ca anumite persoane, să ne sustragă atenția de la esențial, având în vedere doar planurile lor meschine. Să nu ne îndepărtăm de harul lui Dumnezeu de care ne-am alipit odată, (5:12) trăind în tirania înfricoșătoare insuflată de acești oameni!

Să rămânem tari și neclintiți fiind caracterizați de o viață sobră!

Fiți treji!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s